Ce este parodontita marginala sau parodontoza?
Parodontita este o afectiune inflamatorie a aparatului de sustinere a dintelui, numit parodontiu marginal. Boala paradontala afecteaza gingia si structurile profunde ale parodontiului : ligamentele parodontale si osul alveolar. Paradontita este o boala distructiva care cauzeaza pierderea atasamentului gingival urmata de resorbtia progresiva a ligamentelor periodontale si a osului alveolar.
Boala parodontala evolueaza in trei stadii:
Gingivita (inflamatia gingiei), parodontita superficiala si parodontita profunda In mod normal, gingiile sanatoase sunt ferme, de culoare roz pal.
Gingivita se manifesta prin modificarea gingiilor – devin moi si rosii-violacee.
De asemenea, papilele interdentare se inflameaza si se desprind de pe dinti, apar dureri, gingiile sangereaza usor, chiar si la periaj delicat. Treptat, afectiunea evolueaza spre structurile profunde, gingia se retrage de pe dinti, antrenand apoi si osul alveolar, apar pungile parodontale, in care se acumuleaza bacterii, tartru, fragmente de os necrozat. In stadiul final, dintii sunt expulzati din alveolele dentare si cad.
Cel mai important aspect al acestei boli este că în stadiu foarte avansat duce la căderea dinților. Acest aspect o face deosebit de periculoasă.
CAUZE
Parodontita marginala este cauzata de bacteriile si microorganismele din placa dentara care sunt greu de indepartat din santul gingival prin simple periaje.
Placa bacteriană este formată din bacteriile prezente în gură, resturi alimentare și salivă. Bacteriile se hrănesc cu carbohidrații din alimente, eliberând substanțe acide. În timp, acidul degradează suprafața dinților, ducând la apariția cariilor și irită gingiile, provocând inflamarea și sângerarea acestora.
Aceasta afecțiune s-a dovedit a fi totuși legată în anumite cazuri şi de factori genetici, fumat, dieta nesănătoasă, afecțiuni medicale, tratamente de genul tetraciclinei şi chimioterapiei.
Semnele ce pot indica ca suferim de parodontita sunt:
-respiratie urat mirositoare;
-sangerare gingivala spontana sau la periajul dintilor;
-gingii umflate si rosii;
-gingii care se simt moi atunci cand sunt atinse
-spatii noi care se dezvolta intre dinti cu aspect de triunghiuri negre
-sensibilitate dentara;
-mobilitate dentara;
-retractii gingivale cu expunerea radacinilor dintilor.
- durerea poate sa apara inca din fazele incipiente
-senzatia de gust neplacut in gura
Pacientul va fi instruit pentru mentinerea igienei orale corecte :
- periajul dintilor de doua ori pe zi
- folosirea zilnica a atei dentare
- utilizarea apei de gura pentru a ajuta la reducerea placii bacteriene dintre dinti
- folosirea unei periute de dinti moale si inlocuirea periuteidupa cel mult la trei-patru luni de folosire
- folosirea unei periute de dinti electrica, care poate fi mai eficienta la indepartarea placii bacteriene si a tartrului precum si dusul bucal care favorizeaza masaj gingival.
CUM TRATAM PARODONDITA ?
Prima etapa de tratament consta in inlaturarea agentilor cauzatori ai bolii : placa dentara si tartrul.
Măsurarea adâncimii spațiului dintre gingii și dinți, așezând o sondă dentară lângă dintele dvs. sub gingie, de obicei pe mai multe poziții din cavitatea orală. Într-o gură sănătoasă, adâncimea buzunarului este de obicei între 1 și 3 milimetri (mm), situație în care buzunarul se numește șanț gingival. Când acest buzunar depășește 3 mm, capătă semnificație patologică și se numește pungă parodontală. Pungile mai adânci de 4 mm pot indică parodontita.
Tratamentul presupune detartrajul dentar, air flow și periaj dentar pentru a putea scădea numărul bacteriilor din cavitatea bucală și a elimina tartrul, principalul factor al gingivitei.
Detartrajul implica inlaturarea tartrului si a placii dentare situate deasupra si dedesubtul marginii gingivale. Detartrajul se poate executa cu instrumente de mana sau cu aparate de detartraj cu ultrasunete. Ulterior, se inițiază chiuretajul subgingival (netezire radiculara) în câmp închis, prin introducerea între gingie și dinte a unor instrumente fine, cu ajutorul cărora sunt eliminate infecția și tartrul din zona afectată.
Se poate executa si un periaj profesional precum si o irigare cu substante aseptice care au abilitatea de a reduce inflamatia.
Interventie chirurgicala in cazul in care pungile parodontale depasesc mai mult de 5-6 mm adancime.
În funcție de caz și de nivelul de evoluție a bolii, medicul stomatolog poate decide să recurgă la tratamentul chirurgical, respectiv să ridice un lambou care îi va oferi vizibilitate și acces în curățarea structurilor afectate de infecție. În cursul acestui tip de procedură, medicul va îndepărta tot țesutul infectat (os și țesut moale) și va folosi diferite materiale de grefare (os și membrană) pentru a compensa deficitul.
Pentru a restaura nivelul gingiei atunci când există o retracție importantă a acesteia, se poate apela la diverse metode de grefare cu țesutul pacientului recoltat din alte zone anatomice (mucoasa palatină).
